Platforma de Mediu pentru București

NATURA URBANĂ

Bucureștiul are mai multă biodiversitate decât ne imaginăm. Natura este prezentă în cele mai diverse moduri și în cele mai neobișnuite locuri în oraș, de la specii exotice de animale și plante la unele autohtone.

Orașul are nevoie de un management unitar al spațiilor verzi și al celor acvatice. În prezent, gestionarea spațiilor verzi e divizată între Primăria Generală și primăriile de sector.

Soluțiile verzi trebuie încurajate și folosite și în spațiile publice, nu doar private, cum se întâmplă acum. E vorba de pereți verzi, acoperișuri verzi, grădini cu plante pentru consum, zone permeabile, zone de stocare a apei pluviale.

Grădinile blocurilor însumează suprafețe importante de spațiu verde, însă sunt adesea abandonate. Este nevoie ca autoritățile și asociațiile de locatari să se implice mai mult pentru a le îngriji corespunzător.

Accesibilitatea spațiilor verzi trebuie să crească. Depărtarea de un spațiu de relaxare e o problemă mare în special pentru cei care locuiesc în noile complexuri rezidențiale, aflate de obicei la marginea orașului.

Politicile legate de spațiile verzi și lacurile Bucureștiului trebuie gândite împreună cu cele din jurul orașului (ariile naturale protejate, Pădurea Băneasa). Dincolo de beneficiile ecologice, această infrastructură ar aduce avantaje economice și sociale.

Bucureștiul are nevoie de reconfigurarea și extinderea rețelei de monitorizare a calității apei. Concret, asta ar însemna crearea de noi puncte de măsurătoare și de completarea listei de substanțe analizate (de exemplu, dezinfectanți, microplastice).

Întrucât calitatea apelor de suprafață care tranzitează Bucureștiul se degradează, e nevoie de măsuri care să vizeze managementul inteligent al apei. Este vorba inclusiv de soluții bazate pe natură: sisteme de stocare a apei, sisteme de asigurare a infiltrării apei.

Terenurile abandonate trebuie reconstruite ecologic sau măcar întreținute. Aceste spații — folosite în trecut pentru agricultură, platforme industriale, locuințe sau căi ferate — sunt dominate de vegetație spontană. Dimensiunea lor nu este încă cuantificată la nivelul Bucureștiului.

Agricultura urbană ar putea contribui la susținerea procesele ecologice din sol, în condițiile în care ar fi practicată la scară mai largă.

Diversitatea speciilor de arbori plantați trebuie păstrată. Pentru asta e nevoie de prioritizarea speciilor autohtone și a celor rezistente schimbărilor climatice, de eliminarea speciilor invazive.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

VEZI CAPITOLUL

MOBILITATE URBANĂ

Conform TomTom Traffic Index, Bucureștiul e cel mai aglomerat oraș din UE. În 2019 capitala avea un index de aglomerare situat la 52% (cu 4% mai mult decât în 2018). În 2020, pe fondul restricțiilor din pandemie, nivelul a ajuns la 42%, dar în 2021 a crescut iarăși la 50%.

Problemele de mobilitate ale Bucureștiului sunt tipice pentru orașele care nu au început încă tranziția de la transportul motorizat. Eforturile autorităților sunt orientate predominant spre rezolvarea problemelor de trafic existente și nu pe înlocuirea treptată a acestui tip de mobilitate cu unul mult mai sustenabil.

Infrastructura rutieră este depășită din punct de vedere al capacității de a susține circulația unui parc auto într-o creștere continuă și nevoile de mobilitate ale unor funcții urbane prost amplasate, chiar dacă a fost îmbunătățită semnificativ în ultimii 20 de ani.

Parcul auto a crescut în ultimii ani, însă această creștere nu a însemnat și o înnoire semnificativă a acestuia și nicio tendință evidentă de trecere către motorizarea hibridă sau electrică. 53% din autovehiculele înmatriculate în municipiul București sunt mai vechi de 12 ani, astfel că 16% din parcul auto este alcătuit din autovehicule non-Euro și 20% Euro 1, 2 și 3.

Numărul de autoturisme în proprietatea persoanelor fizice este de circa 775.000 (66% din total), ceea ce arată o preferință clară a locuitorilor pentru mobilitatea auto individuală. Deficitul mare de spații de parcare afectează semnificativ circulația rutieră și pietonală, estetica peisajului urban și reprezintă un motiv frecvent al conflictelor de natură socială.

Securitatea traficului înregistrează o tendință de îmbunătățire, chiar dacă numărul de accidente, inclusiv cu decese și răniți grav, rămâne încă mai ridicat decât în alte orașe europene. De altfel, România se încadrează între țările cu cea mai ridicată rată de decese din accidente rutiere din Uniunea Europeană (peste 70 decese /1 milion de locuitori).

Capacitatea tramei stradale a municipiului București de a asigura transferul fluxurilor rutiere este depășită, indicele de motorizare fiind estimat la 558 autoturisme per 1.000 locuitori.

Transportul în comun reprezintă una dintre opțiunile de mobilitate în municipiul București, cu o cotă de 36% din totalul mobilității. Din cele 2,59 milioane călătorii cu mijloacele de transport în comun, cea mai mare parte revine transportului cu autobuze (26%), metrou (33%) și tramvai (18%).

Doar 1% din populația Bucureștiului folosește bicicleta, în timp ce 15% din populația municipiului București alege să meargă frecvent pe jos către destinațiile vizate. Asta în condițiile în care transportul verde nu beneficiază de o infrastructură adecvată, care să îl facă eficient și atractiv.

Mobilitatea urbană reprezintă o cauză importantă a degradării calității mediului în municipiul București, atât prin contribuția la poluarea aerului și zgomot, cât și prin aglomerația și insecuritatea accentuată.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

VEZI CAPITOLUL

CALITATE AER

Bucureștiul nu este capitala europeană cu cel mai ridicat nivel de poluare a aerului, însă este departe de a fi un oraș bun de trăit. Faptul că Bucureștiul este printre orașele pentru care România este în procedură de infringement pe poluarea aerului atrage atenția asupra gravității problemelor existente.

Calitatea aerului în București este variabilă, mai ales în funcție de sezon. Astfel, iarna și toamna, se înregistrează valori mai ridicate ai indicatorilor de calitate a aerului, pe fondul intensificării surselor de ardere

Calitatea slabă a aerului din București ține atât de factori din interiorul său, cât și de unii externi. Plasarea orașului în Câmpia Română, fără bariere de vegetație care să oprească particulele rezultate din eroziunea solurilor din vecinătăți, dinamica suprafețelor forestiere, managementul terenurilor agricole, praful purtat de masele de aer din Deșertul Sahara, procesele de ardere industrială și non-industrială contribuie la calitatea slabă a aerului.

Transportul rutier, în care e implicat un număr mare de autovehicule ce folosesc combustibili fosili, este cea mai importantă sursă internă de poluare a Bucureștiului. Acestui factor i se adaugă producerea de energie în centralele electrotermice, activitățile industriale, activitățile de ardere din sectorul rezidențial, gestionarea deșeurilor, șantierele și alte categorii de surse de poluare.

Autoritățile au obligația să monitorizeze calitatea aerului și să realizeze un Plan integrat pentru calitatea aerului pentru București. Lipsa acestui document strategic face ca Bucureștiul să nu aibă încă o viziune asupra modului de abordare a problemelor de calitatea aerului cu care se confruntă.

Scăderea frecvenței de depășire a concentrației maxime de particule în suspensie, raportată de sistemul public de monitorizare, nu are o explicație rațională legată de diminuarea surselor de degradare. Orașul are de trei ori mai multe mașini decât în 1995, mai multă industrie și șantiere, mai puține spații verzi.

La noxe precum particulele în suspensie (PM), oxizii de azot, benzenul, ori hidrogenul sulfurat se înregistrează depășiri ale valorilor maxime admise în diferite părți ale Bucureștiului.

Ozonul, considerat un indicator al smogului fotochimic, este o noxă căreia trebuie să-i acordăm mai multă atenție în viitor. Concentrația lui este redusă, însă asta se întâmplă pentru că ozonul intră rapid în reacție cu alți compuși din aerul urban. Cu toate acestea, la stațiile Drumul Taberei și Mihai Bravu apar frecvente depășiri ale acestui indicator.

1 2 3 4 5 6 7 8

VEZI CAPITOLUL

MANAGEMENT DEȘEURI

România are printre cele mai ridicate rate de depozitare la rampele de deșeuri (71% din totalul deșeurilor generate) și cele mai reduse rate de reciclare (14%) din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, produce cea mai mică cantitate de deșeuri urbane per locuitor (272 kg/locuitor.an) din UE.

București a depășit în anul 2019 pragul de 1 milion de tone deșeuri/an, în special pe fondul creșterii semnificative a cantităților deșeurilor menajere (+30% în anul 2019 față de anul 2018 și cu +50% față de anul 2014) și mai ales a acelora asimilabile cu cele menajere (+76% în anul 2019 față de anul 2018).

În medie, un locuitor al municipiului București genera în anul 2019 o cantitate de 579 kg de deșeuri pe an (din care 328 kg/locuitor.an din locuințe) față de 388 kg de deșeuri pe an (247 kg/locuitor an din locuințe) în anul 2014.

Perioada de pandemie a schimbat în mod substanțial consumul populației și a dus la relocări importante ale activităților din birouri către spațiile rezidențiale, schimbare care trebuie evaluate.

Depozitarea rămâne soluția dominantă pentru managementul deșeurilor în București, iar infrastructura de gestionare a deșeurilor este insuficientă pentru a atinge ambițiile stabilite prin Pachetul UE pentru economie circulară. Stațiile de sortare, punctele de compostare și industria reciclatoare sunt încă semnificativ subdimensionate.

Municipiul București este în pragul unei crize majore legate de managementul deșeurilor, în contextul în care infrastructura pentru reciclarea deșeurilor este semnificativ subdimensionată, iar soluția clasică de eliminare nu mai prezintă viabilitate.

1 2 3 4 5 6

VEZI CAPITOLUL

SCHIMBĂRI CLIMATICE

Orașele reprezintă principalul factor antropic responsabil de schimbările climatice, la care apoi devin vulnerabile. Adaptarea la schimbările climatice devine o chestiune de responsabilitate și de supraviețuire a orașelor, care trebuie să investească pentru a neutraliza emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a limita transformările mediului înconjurător.

În București, efectele schimbărilor climatice sunt vizibile în modificările legate de temperatură și precipitații. Aceste lucruri sunt îngrijorătoare și din cauza capacității limitate de intervenție a instituțiilor și a populației.

Fenomenul insulei de căldură face ca temperaturile medii anuale din București să fie mai mari cu 0,9-1,2°C față de zonele din jur, iar diferențele instantanee ating adesea cu 4-6°C. Temperatura medie pe durata verii este cu 3-4 °C mai ridicată în București față de împrejurimi, zona centrală a orașului fiind cea mai expusă la stresul termic.

Potrivit unui scenariu realizat de Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), până în anul 2050, temperatura medie a aerului din municipiul București va crește cu 3,6-40C, vom avea cu 20-30 zile mai multe zile de vară, iar cantitatea de precipitații va scădea cu circa 20-40%.

Durata cumulată medie a valurilor de căldură dintr-un an este de 15 zile, cu o valoare maximă de 70 zile. Durata și frecvența acestor evenimente va crește semnificativ în viitor.

Bucureștiul nu are o strategie și un plan de adaptare la schimbările climatice, un Plan Urbanistic General, o Strategie Integrată de Dezvoltare Urbană sau alte instrumente ce definesc o administrație rezilientă.

De asemenea, autoritățile nu fac o prioritate din adoptarea inovațiilor urbane pentru adaptarea la schimbări climatice. Capacitatea de răspuns în fața provocărilor aduse de schimbările climatice este scăzută.

1 2 3 4 5 6 7

VEZI CAPITOLUL

INFRASTRUCTURA GRI

Infrastructura gri include clădirile, infrastructurile de transport, de producere și furnizare a energiei, de alimentare cu apă, de gestionare a deșeurilor (inclusiv a apelor uzate) și de furnizare a hranei.

Față de procesele tehnologice ce asigură funcționarea orașului, procesele naturale sunt mai puțin costisitoare și mai rentabile pe termen lung. Din acest motiv, multe orașe iau în considerare adaptări la nivelul infrastructurii gri pentru a aduce înapoi, unde este posibil, procese naturale sau mixte.

Capacitatea Bucureștiului de a-și produce singur hrana este foarte redusă: terenurile agricole sunt abandonate, serele au fost în cea mai mare parte desființate, livezile au fost transformate în construcții, desființate sau abandonate. În aceste condiții, orașul depinde de importul de hrană din regiunile învecinate, de pe piața națională ori internațională.

Între 2010 și 2020 au fost construite circa 80.000 de locuințe noi, multe dintre ele în blocuri. Adesea, noile ansambluri rezidențiale au luat locul unor foste platforme industriale. În alte cazuri, clădirile rezidențiale au fost ridicate pe spații verzi.

Tema eficienței energetice a clădirilor apare mai ales pentru clădirile noi private. Din cele peste 10.000 de blocuri din București care necesită reabilitare, în 2019 erau reabilitate termic aproximativ 31%, tendința fiind de creștere. Cele mai multe reabilitări finalizate sunt în sectoarele 2, 3 și 1.

Infrastructură de alimentare cu apă a Bucureștiului este responsabilă de perturbarea regională a circuitului apei. Aceasta transferă pentru nevoile orașului volume semnificative de apă provenită din surse de suprafață sau din surse subterane.

Rețeaua termică a municipiului București este într-o stare foarte proastă: doar 10,5% din rețeaua principală și 22% din cea secundară are o vechime mai mică de 10 ani. 69% din rețeaua principală și 48% din cea secundară au vechime mai mare de 25 ani.

1 2 3 4 5 6 7

VEZI CAPITOLUL

ACTORI RELEVANȚI

Prin Constituție (art. 35) orice cetățean are dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic dar și obligația, persoane fizice și juridice, de a proteja și ameliora mediul înconjurător. Iar acest lucru se poate face cu cel mai mare impact atunci când toți actorii relevanți lucrează împreună.

Instituțiile publice reprezentative pentru mediu în București sunt: Primăria Municipiului București și primăriile de sector prin direcțiile de protecția mediului, Agenția pentru protecția mediului București, Garda de mediu București, Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă şi Garda financiară atunci când sunt solicitate.

Agenții economici cu impact semnificativ sau potențial semnificativ asupra mediului trebuie să integreze în activitatea proprie o serie de proceduri și procese tehnologice care să limiteze impactul asupra mediului, conform legislației.

Orientarea spre sustenabilitate a multor companii private a inclus și alocarea de fonduri pentru prevenirea, ameliorarea ori repararea unor probleme de mediu. În 2019, 59% dintre companiile participante în studiul ”Dinamica și perspectiva domeniului CSR în România” au vizat mediul ca sector pentru intervenție și sprijin prin programele lor de responsabilitate socială. Sectorul de intervenție și sprijin CSR pentru mediu este în creștere.

După ce au început prin a reacționa la probleme ce țin de gestionarea protecției mediului și prin acțiuni de informare, multe ONG-uri și grupuri de inițiativă civică (GIC) din București au preluat un rol activ, de promovare a unor idei, precum grădinăritul urban, modelele noi de mobilitate, campaniile pentru limitarea risipei alimentare sau organizarea de rețele de monitorizare a calității aerului.

Deși au colaborări ocazionale cu instituțiile publice, ONG-urile și GIC-urile din București sunt încă adesea percepute ca reactive (chiar adversare) sau mult prea idealiste în ceea ce privește felul în care văd dezvoltarea urbană, și prin urmare li se rezervă o poziție periferică în procesul de luare a deciziilor cu privire la protecția mediului.

Doar 5% dintre ONG-urile care desfășoară activități în municipiul București reacționează la probleme ce țin de mediu prin acționări în instanță și 27% prin proteste, iar aceasta evidențiază existența unei disponibilități de colaborare utilizând formele de dialog constructive.

Activitățile ONG-urilor și GIC-urilor se concentrează pe campanii de informare și conștientizare cu privire la promovarea valorilor de mediu (72%), implementarea de proiecte/activități concrete de protecția mediului (58%), oferirea de sprijin pentru instituții publice pentru rezolvarea problemelor de mediu (56%) și advocacy/participarea efectivă la procesul de elaborare a politicilor publice (46%).

1 2 3 4 5 6 7 8

VEZI CAPITOLUL

Vino alături de noi